A apărut
"La margine de nord..." - Suharău - Monografie selectivă - IOAN IFTINCĂI
Redăm, din carte, motto-ul și mărturisirea autorului.
Motto :
De vatra sfântă, caldă, părintească,
Prin mii de fire eşti de mic legat
Şi tot ce-a fost, cu rele şi cu bune,
Pe veci ţi-adapă sufletu-nsetat.

Nimic din cele de odinioară,
Perdeaua vremii nu le va umbri,
Le vei vedea, a nu-ştiu câta oară,
Cu ochii minţii, orişiunde-ai fi !
 
 Alexandrina M.

Mărturisire

Nu m-am gândit niciodată să scriu o monografie a comunei în care m-am născut. Deseori am fost îndemnat de prieteni să „fac măcar o încercare", ei ştiind că dacă m-aş fi apucat de lucru nu m-aş mai fi putut opri. Am respins cu tărie ideea. Dacă aş fi avut o asemenea intenţie aş fi adunat, de-a lungul vieţii mele, foarte multe informaţii de la generaţiile de concetăţeni între care am trăit şi care ştiau atâtea despre aceste locuri, dar care, aşa cum e legea firii, ne-au părăsit treptat şi au luat cu ei, pentru tot­deauna, atâtea cunoştinţe interesante care vor rămâne veşnic necunoscute. Şi comuna Suharău are atâtea particularităţi, atâtea frumuseţi şi atâtea unicate inedite!

Am aşteptat ca o asemenea lucrare să apară sub semnătura unor oameni de litere, istorici sau chiar de alte specialităţi, cu mult talent la scris, din ţinutul nostru - de care nu am dus şi nici nu ducem lipsă. Dar n-a fost să fie. Am văzut câteva aşa numite lucrări metodico-ştiinţifice elaborate pentru susţinerea examenelor de stat la absolvirea unor facultăţi sau obţinerea gradului didactic I în învăţământ care m-au intrigat prin prezentarea eronată sau fantezistă a meleagurile care, nouă, celor cu obârşia aici, ne sunt atât de dragi.

Şi totuşi acum, când am ajuns la vârsta pensiei, forţat de anumite situaţii, încerc schiţarea unui „embrion" monografic. Un canevas al unei monografii care tot timpul va putea fi completat de cei de azi şi de cei care vin. Regret enorm că am respins în tinereţe gândul de a elabora o monografie despre locurile care acum mă atrag cu o putere din ce în ce mai mare. Sincer, locurile şi amintirile sunt cele care mă tonifică, îmi dau putere de câte ori trec „pe acasă"! Ce frumos spunea, pe un site, un tânăr din Timişoara care şi-a petrecut copilăria în Suharău, la bunici, când se referea la aceste locuri: „...mi-e dor de fiecare firicel de praf..."

Care au fost motivele care m-au determinat să încerc să scriu totuşi o micuţă monografie a locurilor natale? Spun o „micuţă" pentru că, evident, altele ar fi fost dimensiunile şi detaliile acesteia dacă acest gând m-ar fi  preocupat mai de timpuriu. Deci care au fost şi sunt motivele care mi-au schimbat hotărârea din tinereţe de a nu scrie o monografie a comunei mele iubite? Voi încerca să prezint câteva dintre ele. Cel mai important lucru care mi-a zdruncinat hotărârea, l-a constituit faptul că o perioadă de după ieşirea mea la pensie am profesat la Şcoala Smârdan, şcoala din satul meu de inimă unde am văzut lumina soarelui şi am învăţat primele buchii. Aici, în perioada cât am profesat după ieşirea la pensie, fiind mai tot timpul printre elevi şi oamenii din sat, am rămas uimit că majoritatea lor nu cunosc toponimele zonei (numele dealurilor, apelor, văilor, legendele despre anumite locuri, etc). Parcă ar fi fost teleportaţi de pe o altă planetă într-un ţinut străin. Mi-am amintit că, înainte de 1989, în şcoala primară, la clasa a IlI-a se făcea „Geografia Judeţului" şi copiii îşi mai însuşeau şi anumite cunoştinţe despre orizontul local.

Este extraordinar de trist să vezi oameni care au trăit o viaţă întreagă într-un sat şi nu cunosc numele pârâului pe care-l trec zilnic sau al dealului pe care-l văd de câteva ori pe zi, să nu cunoască împrejurimile locuinţelor lor! Chiar cred că este dramatică situaţia aceasta, mai ales că majoritatea profesorilor din şcoli sunt veniţi din alte localităţi şi nu prea au interes să cunoască ei înşişi comuna care-i găzduieşte temporar, dar să mai şi transmită copiilor satului toponimele orizontului local pe care nu le cunosc iar gândul lor obsedant, în situaţia economică dezastroasă în care trăiesc, este doar la plecare.

Un alt motiv este că în unele dintre asa zisele lucrări metodico-stiintifice - unele chiar foarte recente - se întâlnesc interpretări grosolane, fanteziste ale unor fenomene din zona comunei. Unele amănunte sânt adăugate de dragul de a “şoca”  prin aducerea la iveală a aşa-zisului “fapt inedit” sau “original”. Există încercări de prezentare a unor locuri printr-o beţie elucubrantă de metafore care nu fac decât să stârnească ilaritate.

Cu regret trebuie să spun că, în timpul cercetărilor mele am dat, la una dintre instituţiile comunale de cultură şi peste un caieţel anonim, cu titlul pompos de monografie a comunei Suharău. Cu fraze pline de preţiozităţi copiate („ciupite") de oriunde care nu spuneau nimic. Nu vreau să fac apre­cieri negative dar conţinutul era deplorabil. Din respect pentru concetăţeni mă abţin de la alte comentarii.

Unii, chiar intelectuali, nu au bine lămurită noţiunea de monografie, fiecare având o „explicaţie" proprie a cuvântului. Alţii, arheologi amatori, de dragul de a se băga în seama şi din cauza lipsei unei elementare instrucţii de abordare şi cercetare a sit-urilor, au făcut, prin intervenţia lor, doar pagube enorme şi iremediabile tezaurului istoric material local. Se cunosc nenumărate exemple care dovedesc că ignoranţa, chiar dacă este susţinută de un zel la fel de mare, este foarte nocivă. După „revoluţie" s-a instaurat o perioadă în care amatorismul şi impostura sunt, cam peste tot, la ele acasă. Foarte mulţi dintre noi credem că ne pricepem la toate. Nu mai acceptăm valabilitatea zicalei despre „omul potrivit la locul potrivit". Ignoranţa celor cu un pic de lustru intelectual ne sufocă. A agramaţilor licenţiaţi, omniscienţi. Există tendinţa de a nega totul chiar înainte de a cunoaşte despre ce este vorba. Un mare poet şi filozof (Lucian Blaga) spunea că „veşnicia s-a născut la sat". Dar numai ea? Un altul (V. Alecsandri) spunea că românul s-a născut poet. Aşa o fi dar eu mai ştiu că românul este şi cel mai bun critic. La toate! Chiar şi la ceva ce îi este necunoscut, străin total de el, aşa că...

Această lucrare se vrea a fi o monografie. Dar o monografie selectivă.

O monografie, teoretic, ar trebui să cuprindă foarte multe detalii despre o unitate administrativ-teritorială.

Fiecare autor al unei monografii pleacă de la convingerea că pentru zona pe care o prezintă în lucrarea sa are informaţii şi detalii originale care nu au mai fost prezente în altele.

Dar despre comuna Suharău nu există nici o lucrare la îndemâna publicului larg.

Date despre trecutul mai îndepărtat sunt foarte puţine.

Deci în redactarea acestei monografii am plecat aproape de la zero.

M-am bazat pe studii proprii de geografie asupra teritoriului, pe date din Arhiva Naţională a României-Bucureşti şi din Filiala Botoşani a Arhivelor Naţionale, pe documente, hărţi şi înscrisuri din diferite biblioteci (chiar şi din Biblioteca Academiei Române) sau colecţii particulare precum şi relatări ale unor martori oculari ai evenimentelor mai recente.

Şi totuşi, cum afirmam mai sus, această lucrare poate fi numită o mono­grafie. Dar o monografie selectivă, sui-generis. De ce selectivă? Pentru că vom prezenta ceea ce este cu adevărat important despre comuna Suharău, prin scopul ei de a satisface, în primul rând, interesul ştiinţific despre acest plai atât de individualizat, de diferit şi de a renunţa la detalii-balast (deşi, involuntar, unele s-au mai strecurat!...). Iar sui-generis pentru că prezentăm materialul într-un mod strict particular. Fiind prima încercare de acest gen dedicată comunei Suharău, nu va satisface totalitatea exigenţelor. Cu toate că am încă foarte multe date, care ar sprijini punerea adevărului în adevărata lui lumină, nu le pot prezenta aici pentru că ar însemna ca această lucrare să aibă un volum inacceptabil (chiar şi cu parcimonie am ajuns deja la un număr prea mare de pagini!). Deşi fiecare cititor doreşte să găsească într-o asemenea lucrare un anumit detaliu, care-l interesează strict personal („un ceva", „cel mai important pentru el!"), acest lucru nu va fi posibil întot­deauna. Chiar şi o enciclopedie are lipsuri, dar o modestă monografie de început?! Dacă Domnul va vrea, poate o viitoare ediţie, indiferent de autor, va fi sigur mai completă. Dar oricâte ediţii ar apărea tot ar mai fi ceva de adăugat sau de îmbunătăţit! Se ştie că întotdeauna este loc de mai bine!

Autorul

Aici se poate asculta cuvântul primarului Marcel Chelariu la deschiderea spectacolului "Suharăul azi" din 24 iulie 2011.

 Satul Suharau se afla situat în partea de nord-vest a municipiului Dorohoi de o parte si de alta a pârâului Baseu,care desparte satul in doua.Prin centrul satului trece soseaua Dorohoi -Oroftiana,precum si drumul comunal Smârdan -Suharau,care face legatura cu soseaua nationala Dorohoi-Darabani.Distanta de la Dorohoi pâna în centrul satului Suharau,respectiv pâna la biserica parohiala este de 21 Km.Satul are casele rasfirate si este înconjurat de paduri,terenuri arabile,fânete si iazul.
Despre începuturile satului Suharau nu cunoastem prea multe lucruri,nici din acte si nici din istorie,însă din cele povestite de unii intelectuali mai în varstă si de la bătranii satului,precum si din "Notele istorice în localitati" de iconomul C.Ciocoiu,fost protoiereu al judetului Dorohoi,se spune ca satul Suharău îsi are obarsia de prin anii 1520,cand Stefănita Voda(1517-1527),fiul lui Bogdan al III lea ,zis "cel orb" ar fi donat unui paharnic al sau numit Condre ce era intre velitii boieri si consilier domnesc,aceste locuri si cand s-ar fi ridicat primele case pevaleparaului Baseu la locul numit Rediu,ce marcheaza partea de apus a satului Suharău.
Cat despre denumirea satului se spune ca acsta vine de la "suhat rau"-pasune rea. Mai târziu se zice ca mosia Suharau ar fi fost închinata manastirilor din muntele Athos,deoarece se pomeneste în satul Suharau de arhiereul Ananios Savastios probabil de origine greaca ,care la 1793 a cladit biserica cu hramul "Sf.Ierarh Nicolae"din satul Suharau pentru nevoile credinciosilor de atunci de a avea lacas de cult. Monografia bisericii din comuna Suharau cu hramul la 20 iulie o puteti vizualiza aici